Ghid turistic Grecia – Ghidul turistic al Greciei în română. Ghidul turistic general al Greciei în limba română cu principalele obiective. Un ghid general al Greciei cu principalele obiective şi localităţi de vizitat. Pentru localităpţi specificie consultaţi ghiduri turistice dedicate.
Introducere istorică
Grecia este o peninsulă extinsă, localizată în porţiunea sudică a Peninsulei Balcanice, având o suprafaţă de 133.000 km2 şi 9.350.000 de locuitori.
Cele mai îndepărtate puncte ale ţării sunt: la extremitatea nordică satul Ormenio, la graniţa greco-bulgară, în extremitatea sudică insula Cavdos, Creta. În estul îndepărtat se află insula Strongyle, lângă Castellorizo şi în vestul îndepărtat insula Othonoioff, Corfu.
Dimensiunile graniţelor greceşti sunt: frontiera greco-albaneză 257,60 km, greco- iugoslavă 244,60 km, greco-bulgară 498 km şi frontiera greco-turcă 215,45 km.
Lungimea totală a frontierei este de 962 km. În mod general, se crede că Grecia este o ţară în interiorul căreia s-a dezvoltat una dintre cele mai vechi civilizaţii şi una dintre cele mai splendide care au înflorit pe pământ (alături de cele egipteană, babiloniană, assiriană, chaldeeană etc.).
Eminenţa grecilor
Eminenţa grecilor, în comparaţie cu celelalte popoare necesită, fără îndoială, unele explicaţii. Din timp în timp, diferiţi istorici, filosofi şi mulţi alţi intelectuali au încercat să dea acestă explicaţie.
Prima teorie, cea umano-geografică, atribuie inteligenţa grecilor climei blânde care era constantă în toate anotimpurile.
Civilizaţia minoică
Cea de-a doua teorie, cea a istoricului Herodot, atribuie civilizaţia grecească penuriei grecilor, aceasta forţându-l pe om să muncească şi să nu trateze cu indolenţă şi incapacitate semnificaţia acumulărilor.
Rapida dispariţie a acestei civilizaţii este atribuită faptului că ţara, în principal cu un relief muntos, nu a oferit posibilitatea unei extinderi teritoriale. Din această cauză, din cele mai vechi timpuri, grecii au fost obligaţi să emigreze, care a avut ca principală consecinţă micşorarea orizontului lor cultural, asocierea cu moravurile şi principiile morale ale popoarelor străine şi deprecierea intelectului lor într-o manieră care să nu-i surprindă pe ceilalţi străini.
Odiseea lui Homer
Odiseea lui Homer reprezintă un arhetip grecesc.
În mod general sa crede că în zilele noastre grecii sunt recunoscuţi ca fiind cei mai vechi locuitori ai Greciei, cu o civilizaţie cu o vechime de peste 6000 de ani, conform rezultatelor săpăturilor arheologice şi cercetărilor geologice care au adus la lumină cea mai veche şi cea mai splendidă civilizaţiei, cea minoică, din creta şi cea miceniană, în Pelopones.
Aceste două civilizaţii au constituit culminarea unei alte (civilizaţii), care a existat cu câteva mii de ani mai devreme (probabil 50.000), ale cărei acumulări şi implementări tehnice şi metode care, până în zilele noastre, în era atomică, provoacă uimire. Putem spune deci că grecii de astăzi sunt descendenţii acestor popoare antice, de la care au adoptat limba şi cultura.
Legenda afirmă că vechii greci au fost pionierii care au contribuit foarte mult la evoluţia spiritului stiinţific universal în toate domeniile:
- Thales din Milet (640-540 î.Hr) a fost unul dintre cei şapte filosofi ai Greciei antice, fondator al Şcolii Ionice, fiind considerat părintele filosofiei greceşti şi primul implementator al principiilor ştiinţifice în teoria geometriei. El este părintele magnetismului şi electricităţii deoarece a confirmat forţa de atracţie a chihlimbarului şi a altor minerale.
- Empedokles (495-436 î.Hr) şi Anaxagoras (500-428 î.Hr) au fost cei dintâi care au introdus cercetarea bazată pe experiment în studiul fenomenelor naturale. Anaxagoras a fost primul care a predat dualitatea minţii şi materiei şi a propus ca Spiritul şi Materia să fie principiile fundamentale ale universului.
- Democrit (460-370 î.Hr) a studiat compoziţia lumii materiale şi probleme care au aprofundat atât de mult acest subiect, încât el este privit în ziua de azi ca fondator al “Teoriei Atomice”.
- Pitagora (580-490 î.Hr) a fondat o faimoasă şcoală în sudul Italiei. Contribuţia şcolii lui Pitagora la promovarea geometriei, aritmeticii, astronomiei muzicii şi filosofiei a fost excepţională. Pitagoreenii au introdus noţiunea de frumuseţe matematică prin conceptul de “armonie a sferelor divine” şi au fost cei dintâi care au folosit numele de “cosmos”, care reprezenta excepţionala împodobire a universului care ne înconjoară.
- Platon Atenianul (427-347 î.Hr) a fost un mare filosof, pedagog, politician şi matematician. El a înfiinţat Academia unde a predat el şi elevii săi. La intrarea în Academie era afişată următoarea inscripţie: “să nu intre nimeni care nu cunoaşte geometrie”.
- Aristotel (384-322 î.Hr) a fost mentorul lui Alexandru cel Mare. Aristotel a predat teoria că cei slabi nu pot pune nimic în practică, dar cei care cred adânc şi necondiţionat într-un ţel pot obţine orice. El este considerat cel mai mare inventator şi învăţat din toate timpurile. Cunoştinţele sale includeau fizică, matematică, astronomie, mecanică, meteorologie, psihologie, zoologie, filosofie, logică, istorie şi toate celelalte discipline umane. El a emis cea dintâi taxonomie despre toate cunoştinţele umane din stiinţă, într-o manieră de succes şi corectă.
- Aristarchos din Samos (320-230 î.Hr) a fost unul dintre cei mai inovatori astronomi. El a prezentat cu luciditate o imagine a sistemului solar şi a sprijinit cu încredere teoria că soarele rămâne nemişcat şi Pământul execută o mişcare de revoluţie în jurul acestuia.
- Hipparchos Rhodianul (180-120 î.Hr) este menţionat ca fiind cel mai mare astronom grec, la fel ca Arhimede (287-212 î.Hr) care a fost cel mai mare matematician. Acesta a fost cel dintâi care a descoperit principiile plutirii, declamând entuziast: “daţi-mi un punct de sprijin şi voi mişca Pământul”.
- Hippocrate din Kos (460-377 î.Hr) este cel mai capabil medic şi cea mai strălucitoare minte medicală din istoria omenirii. El este cunoscut ca părinte al medicinii pentru că a fost fondatorul ştiinţei medicale, respingând toate experimentele neştiinţifice.
Puncte turistice importante în Grecia
Vom menţiona în continuare cele mai importante aşezări turistice, arheologice şi istorice din Grecia, ca şi caracteristicile lor specifice, alături de o scurtă prezentare istorică.
Ghid turistic Grecia – Atena
În privinţa etimologiei numelui oraşului Atena s-au purtat multe discuţii. S-a relatat de asemenea că la origine s-ar afla cuvântul anthos (floare) şi numele locale Anthene, Anthele, Anthedon. Oricum, numele oraşului “Athenai” trebuie să semnifice un loc cu flori, din punct de vedere al vegetaţiei, sau o sugerare metaforică a unei culmi.
Câţiva istorici, cum ar fi Athenaios (sofist grec, 160-230 d.Hr[1]) consideră că originea cuvântului este etruscă, reprezentând faptul că oraşul era protejat de zeiţa Atena.
Atena este capitala Greciei. Este nemuritorul oraş al lui Socrate, Platon, Sofocle, Aristide, Temistocle, Solon, Miltiade şi mulţi alţi oameni faimoşi din antichitate. Este leagănul civilizaţiei europene.
Oricum, pe lângă semnificaţia sa istorică, capitala şi locuitorii şi împrejurimile sale, cu cele trei milioane de locuitori sau chiar mai mulţi, constituie un centru intelectual şi artistic, unul dintre cele mai întinse din Mediterana de Est, ca şi un nucleu industrial şi comercial.
Atena este un principal punct de atracţie şi centrul administrativ pentru cea mai mare parte a ţării, a insulelor din Mările Egee şi Ionică. Din Atena se pot face excursii în locurile arheologice, istorice şi turistice din întreaga ţară, folosind toate mijloacele de transport moderne.
Ghid turistic Grecia pagina următoare >>
Transportul spre Atena
Pentru sosirea în Atena a turiştilor străini şi a altor turişti, mijloacele de transport sunt organizate după cum urmează:
Principala companie aeriană, cu legături aeriene rapide cu tot confortul modern, conectează Atena cu numeroase oraşe din toate cele cinci continente. Curse regulate maritime şi chiar şi linii oceanice, asigură un transport confortabil spre Grecia din toate porturile lumii. Există de asemenea şi legături terestre cu Grecia pe şosele, via Iugoslavia prin Italia şi via Constantinopole, din Orientul Mijlociu.
Atena se bucură de privilegiul unei clase de oraşe istorice din antichitate, care până în zilele noastre continuă să îşi menţină gloria propriului nume.
Din fericire oraşul a supravieţuit conflagraţiilor, cutremurelor de pământ şi anihilării totale a locuitorilor şi a reacţionat într-un mod creativ la atrocităţile şi la perioadele de război declanşate de numeroşii cuceritori: Atena a supravieţuit şi a rămas populată, virtual fără întrerupere, din perioada neolitică şi până în zilele noastre, de-a lungul a aproximativ 6000 de ani.
Atena este leagănul democraţiei, a libertăţii politice, a oratoriei, tragediei, comediei şi a artelor clasice, care au fost combinate moderat cu adevărul intrinsec şi cu filosofia dialectică.
Aceste acumulări au fost recunoscute în întreaga lume.
Şcoala Greciei
Atena a fost cel dintâi dintre toate oraşele Greciei, “Şcoala Greciei” a lui Pericle, cu o mândrie foarte justificată, expusă în faimosul oratoriu funerar al lui Pericle.
Atena, în cele câteva secole ale zenitului său, a generat cele mai multe interpretări care au continuat să fie expuse în întreaga lume şi au rămas ca idei perpetue ale speciei umane.
Atena, oraşul etern. Leagănul civilizaţiei occidentale. Sursa artelor şi a ideilor. Cea mai bună din timpurile antice. Viziunea Bizanţului. Oraşul exprimării tragediei în timpul otomanilor. Capitala statului Grec renăscut.
Din această cauză, în istoria intelectualităţii mondiale, a ocupat primul loc. Din acest motiv toate acţiunile umanităţii au privit în această direcţie ca la o stea strălucitoare, comparabil cu soarele care străluceşte peste întunericul lumii.
Miracolul Atena
Memoria, imaginaţia şi nostalgia pentru grandoarea sa au făcut din acest oraş un centru al creativităţii artistice, subiectul pentru nenumărate studii şi a multor cercetări care au verificat adevărul că în Atena timpurilor clasice, eterna tragedie umană a atins înălţimi supraomeneşti. Numai pentru o singură dată în istoria existenţei umanităţii a fost atins acest miracol incomensurabil: o mică naţiune a dobândit, în numai câteva secole, cele mai înalte culmi ale spiritualităţii umane în ştiinţă, artă, filosofie, politică şi grijă pentru trup. Acest miracol se numeşte ATENA.
Chiar şi în zilele noastre, aflându-ne în faţa ruinelor, suntem mişcaţi până la extaz prin contemplarea unei efervescenţe de tinereţe permanentă. “Trupul a devenit cenuşă, dar numele său trăieşte încă”. Dar nu numai spiritul numelui, dar şi legea moderaţiei şi frumuseţii.
Istoria oraşului Atena
Oraşul, chiar şi în perioada declinului său, a continuat să exercite o enormă influenţă, încât nici un roman nu se considera educat dacă nu studia aici, în timp ce în cercurile aristocratice romane, intelectuale şi militare, era considerat esenţial ca aceştia să trăiască în Atena, chiar şi pentru o perioadă scurtă. Oameni ca Cicero, Ovidiu, Horaţiu sau Virgil, au acumulat marile lor inspiraţii şi impresii şi experienţele neobişnuite în acest oraş. Politicieni, precum Caesar, Antoniu, Pompei şi Augustus şi-au arătat respectul pentru frumuseţile Atenei.
La fel cum în zilele noastre fiecare naţiune creştină are ca punct de reper Ierusalimul sau Roma, tot aşa fiecare naţiune consideră o onoare să se dedice simbolurilor Atenei, fie că este vorba de un templu, stoici sau vreuna dintre porţile de acces.
Toate aceste simboluri au fost foarte bine implementate în inima noastră, în întreaga perioadă de instruire care vizează educaţia clasică şi concentrarea spre mitologie şi istorie, dragostea pentru antichitate şi pentru artele sale, spre admiraţia sa magnifică şi asupra tragediei, toate aceste lucruri izbucnind în mod constant şi abrupt ca un ajutor provenit dintr-o peşteră ascunsă, precum un cântec minunat, care se degajă pentru a imortaliza Atena şi principalele sale obiective, ca de exemplu acropolele, care continuă să constituie “cea mai perfectă imagine al unui meridian al artei clasice, ale căror raze ne luminează şi ne îndrumă şi ne inspiră chiar şi în ziua de azi”.
Stelele Atenei
Făcând analogii cu cele mai înalte culmi atinse de cei mai selecţi fii ai oraşului, Eschil, Temistokle, Socrate, Platon, Xenofon, Pericle, Tucidide, Iktinos, Fidias şi stele care s-au distins în filosofie, poezie, politică, strategie şi arte, se va ajunge la mărturiile scrise care au descris iluminarea acestui oraş. Autorii antici, comemoratori ai Evului Mediu, intelectuali şi scriitori din timpul nostru, au scris minunate texte despre acest oraş, care au rămas ca o mărturie eternă pentru umanitate.
<< Pagini Ghid Grecia >>
Ghid turistic Grecia – PIREU
Principalul port comercial al Greciei şi port al Atenei, este situat în Golful Saronic, la sud-vest de Atena şi la o distanţă de aceasta de 12 km. Pireu constituie astăzi principalul oraş care se întinde spre est şi spre vest de principalul port, extinzându-se pe malul mării în forma unei peninsule situate între Zea şi marele port, întinzându-se în peninsula de pe coasta Piraiki şi în jurul colinei pofetului Elia. Pireu este cel mai mare centru industrial al Greciei, cu un mare număr de fabrici de produse chimice, produse alimentare, metalurgice, tutun, industrii comerciale şi magazine.
Portul Pireu, care se numără printre cele mai mari din Europa şi probabil cel mai mare din Balcani, este notabil datorită activităţilor sale comerciale şi de transport. În antichitate, portul Pireu a început să se dezvolte în timpul lui Temistocle, care a fost cel dintâi care a atras atenţia atenienilor asupra importanţei ieşirii la mare, construind o puternică flotă militară şi comercială şi fortificând oraşul, care a fost legat de Atena prin Zidul cel Lung. Din acel moment, soarta Atenei şi a acestui port au fost unul şi acelaşi lucru.
Istorie port Pireu
În anul 87 î.Hr, portul a fost distrus de Cornelius Sulla şi apoi a rămas aproape inexistent în întreaga perioadă a ocupaţiei romane, dezvoltându-se apoi în Evul Mediu (când era denumit “Porto Leone”, după numele unui leu care era aşezat la intrare şi care acum se află în Veneţia) şi în timpul ocupaţiei otomane.
După revoluţia din 1821, Pireul a fost locuit de populaţii care proveneau din Hydra şi Mani şi o parte din importanţa sa se datora situării sale în Mediterana de Est. Portul Pireu a suferit pierderi importante în timpul celui de-al doilea război mondial, din cauza războiului germanilor şi al bombardamentelor avioanelor germane. Mai mult decât atât, germanii au aruncat în aer toate instalaţiile portuare după plecarea lor. Reconstrucţia portului s-a făcut în principal cu ajutorul contribuţiilor Planului Marshal.
Ghid turistic Grecia – Sounion
Sounion este plasat în cel mai îndepărtat punct sudic al Atticei, în nordul Atenei.
Golful Saronic porneşte din Sounion. Sounion este o colină cu o înălţime de 60 de metri, care se limitează la întinderea unui istm. În partea cea mai îngustă a acestuia se află templul lui Poseidon, ale căror 16 coloane au supravieţuit până în zilele noastre. Din acest motiv, promontoriul a fost denumit “Capul coloanelor”. Templul a fost construit la mijlocul secolului V î.Hr.
Sounion are o plajă pitorească, cu o zonă de pădure de pini şi tot confortul modern, hoteluri etc.
Seara la Sounion şi, în particular, nopţile la lumina lunii, sunt unice. Când este lună plină mulţi greci şi străini fac excursii nocturne cu barca, între Pireu şi Sounion.
Sounion se află la 60 km de Atena.
Ghid turistic Grecia – Eleusis
Este un oraş situat în provincia Megara, aparţinând de prefectura Atica, în golful Eleusis, în partea opusă Salamis-ului (Salamina). Este un important centru pentru industria de ciment, vin, băuturi spirtoase, săpun, ulei de terebentină etc. Este legat de Atena şi Pireu printr-o autostradă şi prin calea ferată. Eleusis a fost unul dintre cele mai vechi municipalităţi ale Atticii şi este situat pe locul unui vechi stat sacerdotal, personificat în legenda regelui-preot Eumolpos.
Conform legendei, în acest loc Demetra (Ceres), care se afla într-una dintre excursiile sale, a trimis-o pe fiica sa Kore, care fusese răpită de Hades, să fie primită ca oaspete al regelui Keleos.
Drept mulţumire, zeiţa i-a dat prima sămânţă din corn lui Triptolemus, fiul lui Keleos, şi l-a învăţat s-o planteze în pământ. Misterele, fondate de Eumolpos, la ordinul zeiţelor, au fost perpetuate în memoria binecuvântării sale. Adorarea celor două mari zeităţi (Demetra şi Kore) au adus faimă în Eleusis, până la sfârşitul secolului IV.
Statul Eulisian
Statul Eulisian a fost în conflict cu cel al Atenei. A fost cucerit şi anexat de statul Atenian, în timpul secolului VII î.Hr. Eleusis şi-a menţinut însă în continuare o serie de privilegii (oricum, mai puţin dreptul de a emite monedă) şi, pe lângă acestea, continuarea misterelor. Datorită credinţei în cele două familii sacerdotale, Eumolpide şi Keryce, din rândul acestora erau aleşi miniştrii conducători ai adorării marilor zeităţi, purtătorii de torţă, simbolul sacru etc.
De două ori pe an erau ţinute festivităţi în onoarea celor două zeităţi, sărbătoarea cea mică a Misterelor Eleusine (februarie-martie) şi marea sărbătoare a Misterelor Eleusine (septembrie-octombrie). Ceva mai târziu, atenienii şi grecii de toate naţionalităţile au fost iniţiaţi şi au început să celebreze şi ei aceste mistere.
Separare Eleusis de Atena
Între 403 şi 400, ca urmare a deciziei Consiliului celor 40, Eleusis s-a separat de Atena, emiţând propria monedă. După o perioadă de prosperitate strălucitoare, sub Hadrian şi Antonius, Eleusis a fost devastată în 395 de Alaric. Misterele au fost interzise sub Teodosius II. Oraşul, abandonat după era bizantină, a devenit din nou populat la sfârşitul secolului XVIII.
Încercuirea sacră a fost lărgită şi modificată de câteva ori, în proporţie cu creşterea popularităţii misterelor. Sanctuarul original datează dinainte de secolul VII î.Hr. A fost reconstruit în secolul VI î.Hr de Pisistrate. Dărâmat de perşi între 480 şi 479 î.Hr, a fost restaurat mai întâi de Cimon şi apoi de Pericle, în 480-431, cu ajutorul lui Koroibos. Sub conducerea lui Licurg, sanctuarul a fost lărgit şi împodobit din nou (Porticul lui Philo). Hadrian şi Antonius cel Pios au încheiat sarcina, reparând în continuare stricăciunile provocate de un raid al costobocilor.
În 1815 Asociaţia Amatorilor şi apoi, în 1860, Fr. Lenormant, au început săpăturile arheologice în locul unde se afla sanctuarul, acoperit apoi cu case. Cea care a desemnat 200.000 de drahme a fost Societatea de Arheologie, cu scopul compensării teritoriului sanctuarului şi încă 150.000 de drahme pentru lucrările arheologice, care au avut loc între 1882 şi 1895, sub conducerea lui Philios şi Sikian şi apoi K. Kourouniotis, descoperind întreaga suprafaţă a sanctuarului, o parte din oraşul vechi şi alte descoperiri importante. Secretul misterelor eleusine au rămas ascunse, aparţinând perioadei arhaice, rămânând străine neiniţiaţilor. Oricum, se spune despre mistere că se bazează pe supoziţii.
<< Pagini Ghid Grecia >>
Ghid turistic Grecia – Aigina
Aceasta este cea mai importantă insulă din Saronic şi este situată la o distanţă de 18 mile[2] de Pireu. La origini, insula se numea Inoi, Inii şi apoi Inoni. Numele de Aegina, conform vechilor legende, a fost al celei mai frumoase dintre cele 20 de fiice ale lui Asopos.
Zeus s-a îndrăgostit de aceasta şi a răpit-o, ducând-o pe insula Inoi, care în acea perioadă era pustie. Insula a fost colonizată de ahei şi apoi de dorieni. Avea legături comerciale cu Argosul, unde Phadeon a realizat o monetărie pentru insulă.
Ceva mai înainte, aproximativ în secolul VII î.Hr, Aigina a fost cel mai important centru artistic. Un exemplu de arhitectură promovată în acele timpuri la Aigina este Templul închinat zeităţii Aphea, al cărui splendid postament poate fi regăsit astăzi în Muzeul din Munchen. Oraşul a fost capitala Greciei, în 1826, era un centru activ de viaţă socială.
Ghid turistic Grecia – Hydra
Este situată pe o insulă care este situată la sud de Peninsula Argolis. Capitala acestei insule este Hydra, care este situată la capătul sudic al insulei. În antichitate insula era nesemnificativă, fiind denumită în acea perioadă Hydrea. În timpurile mai apropiate de zilele noastre, respectiv în secolul XV, insula a fost colonizată de albanezi vorbitori de limbă greacă, creştin-ortodocşi, care au coborât din Pelopones.
Locuitorii Hydrei aveau în principal ocupaţii legate de pescuit şi comerţ maritim şi îşi îngrijeau cele câteva vase, mulţumită cărora, insula a devenit prosperă în timpul războaielor napoleoniene. Cu ajutorul acestei flotile de 100 de nave, în timpul revoluţiei greceşti (din 1821), insularii din Hydra au devenit principala forţă navală a Greciei, sub îndrumarea unor conducători ca Antrea Miaouli şi Jacop Tombazis. Mai mult decât atât, prosperii armatori conduşi de familia Coundouriotis, s-au situat printre principalele persoane care au ajutat financiar revoluţia.
Ghid turistic Grecia – Poros
O insuliţă din Salonic, municipalitate a provinciei Trizinia, din prefectura Pireu. Este locul unde se află oraşul Poros şi lângă acesta se află mănăstirea Zoodohos Pigi. Este un resort destinat turismului de vară şi este extrem de verde.
Ghid turistic Corint
Oraşul antic Corint este localizat în nord-estul Peloponesului, în apropiere de istm, pe dealurile de la poalele Acrocorintului, la o distanţă de aproximativ 5 km de mare. Din cauza poziţiei sale strategice, a devenit încă din cele mai vechi timpuri un important port maritim, situat între Est şi Vest şi un important centru meşteşugăresc.
Conform tradiţiilor, fondatorul Corintului a fost Sisyphos. Numele derivă de la Corinthos, fiu al lui Marathon (Pausanias). Homer a denumit oraşul Ephyra.
Apostolul Paul a predicat în Corint în anul 51, unde emis două din epistolele sale (prima şi a doua) către corintieni. Fântâna Peirene şi Sanctuarul lui Apollo sunt foarte bine păstrate. Corint constituie un important centru de comunicaţii, pentru legăturile de drumuri şi ferate, care aici se împart în două secţiuni, una care se îndreaptă spre vest (Diakophto – Patras etc.) şi spre sud (Argos – Nafplion – Tripolis etc.).
Vechiul Corint
Vechiul Corint se află la 93 de km de Atena. Noul Corint, situat într-un golfuleţ al Golgului Corint, se află la 85 de km mai departe. Populaţia sa este de 21.000 de locuitori.
De un interes particular se bucură “Diolkos” care a fost descoperit în Corint în timpul unor săpături recente. Este una dintre cele mai mari şi curajoase lucrări realizate de grecii antici. Este un drum pavat, pe care vechii greci l-au construit de-a lungul Istmului Corint şi era folosit pentru transportul navelor şi bărcilor din Golful Corint spre Golful Salonic şi vice-versa, în primul rând în scopul de a evita pericolul circumnavigaţiei Peloponesului şi, pe de altă parte, trecerea de formidabilul cap “Malea”, scurtându-se considerabil traseul dinspre Marea Egee spre Marea Ionică şi invers. Corintul impune o taxă asupra traficului, din care cauză a devenit unul dintre cele mai prospere oraşe ale Greciei.
Periandros (625-585 î.Hr), unul dintre cei şapte filosofi ai Greciei, a fost cel dintâi care a emis ideea de deschidere a unui canal care să traverseze istmul.
<< Pagini Ghid Grecia >>
Ghid turistic Micene
Conform tradiţiei, fondatorul cetăţii Micene a fost Perseu, fiul lui Zeus şi Danae, fiica lui Akrisios.
Perseu a construit Micene şi i-a dat acest nume din cauză că, în timp ce călătorea în jurul acestei zone, i-a căzut aici “mikes” (mânerul sabiei). Din cauză că era însetat lovise cu mânerul sabiei o plantă spongioasă, pentru a obţine apă din ea. Aici era însă şi o femeie, care se numea Mykene, fiică sau soţie a lui Inachos, al cărei nume a fost luat de oraş.
Aşa a fost fondată Micene. Primii săi regi au aparţinut dinastiei Perseides, care au realizat acropolele oraşului. A fost construită în timpul războiului troian, în secolul XII î.Hr.
Marea înflorire a oraşului a fost atinsă în timpul aşa-numitei perioade miceniene (1600- 1100 î.Hr).
Micene a fost capitala unui puternic stat maritim şi, aşa cum menţiona Homer, Agamemnon era regele Argolidei şi a câtorva insule. Din Micene, Agamemnon i-a ridicat pe greci în campania împotriva Troiei.
Săpăturile arheologice de la Micene au fost începute în 1875 de germanul Heinrich Schliemann, care era un afacerist obişnuit, devenind un distins arheolog, căruia Grecia şi omenirea îi sunt recunoscătoare pentru o extraordinară descoperire arheologică. Numele lui Heinrich Schliemann este strâns legat de Grecia.
Micene se află la 150 km de Atena.
Gid turistic Epidarus
Vechiul oraş al Argolidei este construit pe o peninsulă muntoasă, pe coasta nord-estică a Peloponesului, în apropierea Golfului Saronic. Homer menţionează acest loc cu numele de Epidaurus. În oraş există multe sanctuare, cum ar fi sanctuarul Herei, sau cel al zeului medicinei, Asklepios, sau al lui Dionysos, Artemis, sau cel al Afroditei din Epione, care a supravieţuit până în anul 150. În timpul antichităţii, sanctuarele şi asklepieialele (temple închinate lui Asklepios) erau pe întregul teritoriu al Greciei.
Printre aceste sanctuare, cel dedicat lui Asklepios, zeul medicinei, iese în evidenţă. Acesta se află la 9 km spre vest de anticul Epidaurus. Dintre toate teatrele din antichitate, teatrul din Epidaurus este cel mai bine păstrat. Acesta oferă spectatorilor o inexprimabilă plăcere şi bucurie. Lunga istorie a acestuia şi peisajul divin în care este plasat exercită o armonie incomparabilă.
Teatrul din Epidaurus
Teatrul din Epidaurus, care are 17.000 de locuri, este realizat de Polykleitos cel tânăr (secolul IV î.Hr). Acustica teatrului este un fenomen excepţional pentru toţi cei care au urmărit o expunere de dramă antică şi care pot depune mărturie.
Din 1945 au reînceput să fie jucate din nou în teatrul din Epidaurus drame antice.
Epidaurus se află la 174 de km de Atena.
<< Pagini Ghid Grecia >>
Ghid turistic Sparta
Este unul dintre cele mai ilustrante oraşe din Grecia antică şi cel mai important dintre oraşele antice din Pelopones. Este situat pe malul drept al râului Evrotas, în centrul Laconiei şi la limita superioară a câmpiei fertile.
Conform tradiţiei, oraşul a fost denumit Sparta după numele soţiei lui Lakedaimon, fiul lui Zeus şi Taugeta. Soţia lui Lakedaimon era fiica lui Eurotas.
Antica Spartă a furnizat figuri eminente în timpul antichităţii, cum ar fi Lycurg Legislatorul, fiul lui Evnomos (800 î.Hr), cu toate că persoana acestuia este considerată de mulţi ca fiind mitică, Leonida care, în 480 î.Hr, a opus o rezistenţă epică armatelor persane, care încercau să treacă Istmul Corint. El este cel care a spus nemuritoarea expresie “veniţi şi luaţi”, căzând apoi cu onoare pe câmpul de luptă, alături de camarazii săi de luptă.
În acest oraş se află un Muzeu de Arheologie, unde pot fi văzute multe vestigii arheologice.
Sparta se află la 260 de km de Atena.
Ghid turistic Mistra
Acesta este un faimos oraş medieval situat în Pelopones, pe înălţimile munţilor Taugetos, de lângă Sparta.
Numele de Mistra este considerat a fi de origine străină, franceză sau arabă. A fost mai întâi cunoscut sub numele de “Myzethras” sau “Mouzethra” şi a fost transpus în cuvântul grecesc “Myzethra”. Pentru a-şi asigura suveranitatea, Guillaume II Villehardouian a construit un castel fortificat pe muntele Myzethra.
Mistra a atins cele mai înalte culmi după 1282 şi, pe de altă parte, după 1347, până în 1460, avându-i drept conducători pe Cantacuzini şi Paleologi. În 1347 a devenit capitala Despotatului de Pelopones, şi s-a dezvoltat ca un centru al artelor şi literelor.
În zilele noastre, ruinele oraşului prezintă multe monumente artistice şi vechea biserică mitropolitană (Aghios Demetrios). Celelalte biserici sunt Pantassa, Perivleptos, Hagia Sofia, Hagia Teodoroi etc.
Mistra se află la 256 de km de Atena.
Ghid turistic Olimpia – Grecia
A fost un faimos centru religios şi intelectual al Greciei antice. Este localizat în minunata Vale a lui Posatis, în Elis. Olimpia nu a constituit niciodată o aşezare sau un oraş. Aici au rezidat în permanenţă numai preoţii. Panegiricii stăteau în taberele din jurul Olimpiei.
La Olimpia, Zeus din Olimp era invocat la fiecare patru ani, cu ocazia ţinerii aici a Jocurilor Olimpice, care erau competiţii panelenice şi durau 5 zile. Fondarea acestor jocuri coboară în timp, până în vremurile mitologice, considerându-se că cel care le-a înfiinţat a fost Idaios Heraklesis. Înregistrările victoriilor obţinute la Jocurile Olimpice au început în anul 776 î.Hr.
Crângul sacru, Altis, avea forma unui dreptunghi, înconjurat de un zid, cu o lungime de 200 de metri şi o lăţime de 175 de metri. Centrul Altis-ului era ocupat de Templul lui Zeus, construit în secolul V î.Hr, Livon Eleios fiind menţionat ca arhitect al acestuia. Pe partea dreaptă, de-a lungul Altis-ului, se aflau hipodromul şi stadionul, în interiorul cărora se ţineau jocurile. Teodosius cel Mare a interzis jocurile în anul 393.
Multe dintre statuile de aici au fost strămutate, în special de romani. Faimosul Zeus Olimpios, lucrare a lui Fidias, care a fost mutată şi transferată la Constanatinopole unde, în anul 476, a fost distrusă de un incendiu. În Muzeul din Olimpia s-a păstrat însă Hermes realizat de Praxitele, o statuie realizată cu o artă incomparabilă, ca şi Nike de Paionios.
Olimpia se află la 338 de km de Atena.
Ghid turistic Patras Grecia
Patras este un oraş de coastă, situat pe plaja Golfului Patras şi este capitala Peloponesului.
Iniţial, pelasgienii, cu regele Somelos, s-au aşezat în trei oraşe învecinate: Aroe, Antheia şi Nesati. Au venit apoi ionienii şi apoi aheii, cu Preugenes şi fiul său Patrea. Mai târziu, fortificarea aşezării Aroe i-a obligat pe locuitorii celorlalte două oraşe să se aşeze aici, denumind acest loc Patras după Patrea.
În zilele noastre Patras este un oraş cu o populaţie de 120.000 de locuitori, cu o puternică activitate intelectuală, socială şi atletică. Poziţia sa a contribuit şi ea la dezvoltarea oraşului Patras, acesta devenind un punct de atracţie pentru turiştii care doresc să viziteze Adriatica şi Europa Centrală.
Locurile de interes ale oraşului sunt castelul, Biserica lui Aghios Andreas ş.a.
Oraşul are un plan minunat, cu străzi drepte şi blocuri aşezate în mod regulat. Este un loc destinat turismului. Patras este legat de Atena prin 50 de curse zilnice, pe şosea sau cu trenul.
Patras se află la 220 de km. De Atena.
<< Pagini Ghid Grecia >>
Ghid turistic Delfi – Grecia
A fost cel mai important centru de cult în Grecia antică, cu mari semnificaţii istorice şi religioase. Oraşul Delfi, în Phokis este situat sub munţii stâncoşi Pheidrian, la sud de înălţimile Parnassos, pe înălţimile unei văi înguste.
Ruinele sale au fost complet dezgropate în timpul săpăturilor arheologice conduse între 1860-1861 de Şcoala Franceză de Arheologie. Printre acestea se numără şi Templul lui Apollo, teatrul, stadionul, Tholos ş.a., ca şi faimoasa statuie de bronz a lui Charioteer.
Locuitorii oraşului erau şi ei numişi Delfi. Oracolul sau profeta zeului Apollo era de asemenea cunoscută sub numele (din) “Delfi”.
Delfi se află la 163 de km de Atena.
Ghid turistic Ioannina
Ghid turistic Ioannina. Un oraş larg şi capitală a Epirului. Este localizată în centrul Epirului, într-o vale cu o întindere de 37 de km şi o lăţime de 11 km, pe malul vestic al lacului Pamvotis.
Conform lui P. Aravantinos, numele de “Ioannina” derivă de la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul (Aghios Ioannis). Acest punct de vedere este susţinut şi de G. Chatzidakes. O altă provenienţa a numelui este atribuită Ioanninei, fiica lui Velissarios, general al lui Justinian (482-565).
Istoria reală a oraşului Ioannina începe din 1204, când Mihai I Anghelos Comnenul a fondat Despotatul de Epir, cu capitala la Arta.
Locurile de interes ale oraşului sunt:
Castelul, moscheea lui Aslan, Biserica lui Aghios Athanasios (mitropolitană), lacul Pamvotis (lacul Ioanninei), insula pe care este construită mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul şi alte mănăstiri.
La scurtă distanţă de Ioannina se află faimoasa peşteră “Perama”.
Ioannina se află la 654 km de Atena (via Rhio). Avionul ajunge aici în mai puţin de 40 de minute.
Ghid turistic Corfu
Este cea mai fascinantă insulă din Marea Ioniană, a doua ca întindere şi dimensiuni (592 Km2) din Heptanesia, dar area o populaţie mai numeroasă (32.000 de locuitori) şi este a şaptea insulă ca mărime dintre insulele greceşti.
Este situată în zona nordică a Mării Ioniene, în apropiere de coastele continentale. Conform tradiţiei, numele oraşului a fost şi numele insulei, originea venind de la nimfa Krkyra, fiica lui Esop. Corfu (Kerkyra) este identificată cu “Scheria” sau “Ţara lui Phaiakes”, despre care a povestit Homer.
Eroului lui Homer, Odisseu, i s-a oferit ospitalitate în palatul lui Alkinoos. Oraşul istoric Corfu a fost fondat în anul 734 î.Hr, de corintieni, care i-au alungat pe foştii locuitori, eretrienii.
Oraşul Corfu este capitala insulei şi numele acesteia, care include, aparte de provincia omonimă, şi Provincia Paxos. Corfu mai este cunoscut şi sub numele de Kerkyra.
Este unul dintre cele mai minunate locuri din Grecia şi este faimos în întreaga Grecie şi în întreaga lume. Constituie un veritabil tezaur natural pentru naţiunea greacă. “Corfu reprezintă ochii Greciei”, conform unei bine cunoscute zicale a lui Yannes Psychares.
Corfu se află la 235 de mile de Pireu. Există o legătură cu feribotul cu Egoumenitsa şi multe zboruri din Atena.
Ghid turistic Cefalonia
Este o insulă din Marea Ionică, cea mai largă ca întindere (781 km2) din Heptanesia şi cea de-a şasea între toate insulele Greciei.
Este localizată la nord de Zakynthos şi la sud de Lefkas. Conform tradiţiei, îşi trage numele de la Kephalos, care a fost exilat aici de Taphioi sau Teleboes.
În timpurile mitice, insula a fost condusă de stăpâni, sub suzeranitatea lui Odisseu.
În 1744 a fost capturată de Rusia, mai târziu de otomani şi, în cele din urmă, în 1809, de englezi, care au înmânat-o Greciei în 1864.
Cefalonia este un minunat punct de atracţie.
Se află la 171 de mile de Pireu. Zborul durează 40 de minute.
[1] Pentru cronologie vom mentiona numai era precrestină – î.dHr, acolo unde nu se mentionează fiind vorba de era crestină.
[2] 1 milă marină = 1,8 km.