Ghid turistic Aegina în limba română. Ghid Aegina Grecia ân limba română. Ghiduri turistice în limba română pentru Grecia. Ofertă turistică cuprinsă într-un ghid în limba română pentru Aegina Grecia. Insulele Greciei. Ghidul turistic pentru Aegina.
Geografie Aegina – ghid turistic
Situată aproape în mijlocul Golfului Saronic, portul acestei insule, Aegina, se află la numai 16 mile nautice de Pireu. Insula, cu o suprafaţă de 83 km2, cu un perimetru de 57 de km de coastă, cu 11.177 de locuitori, are curse zilnice cu autobuzul şi legături pentru maşini şi pasageri cu feribotul şi câteva şalupe (Delfin Zburător), care fac legătura zilnică cu Pireul. În timpul lunilor de vară, frecvenţa acestor legături sporeşte şi servicii adiţionale de legături pentru pasageri operează între Pireu şi porturile Souvala şi Aghia Marina.
În cursul anului, există legături cu Hydra, Spetses, Methana şi Poros şi pe perioada verii sunt legături cu şalupe spre Methana, Hydra, Poros, Hermioni, Spetses şi Tolon, Nauplion. O insulă fertilă, cu o climă temperată, câteva întinderi cu suprafaţă plată de pământ şi câteva dealuri (cel mai înalt vârf este Oros, cu o altitudine de 532 m), este unul dintre primele centre de turism dezvoltate. Nu numai că are plaje idilice şi sate pitoreşti, dar pune la dispoziţie şi o serie de facilităţi turistice, inclusiv plimbări cu iahtul din portul Aegina. Una peste alta, acesta este un loc ideal pentru petrecerea vacanţelor.
Istorie Aegina – ghid turistic
Locuită încă din antichitate, Aegina a fost denumită astfel după nimfa omonimă, cea mai iubită fiică a zeului-râu Asopos. Istoria sa merge cu mult timp în urmă, până în perioada neolitică, iar prima aşezare întemeiată pe acestă insulă datează din jurul anului 3000 î.Hr, mult mai specific în locul Kolona, situat la nord-vest de oraşul din prezent. Rămăşiţe ale vechii locuiri au fost descoperite de asemenea şi la Aghia Marina.
În Epoca Bronzului (2500-2000 î.Hr), din Karia, Asia Minor, au sosit colonizatori care s-au aşezat aici. La scurt timp după aceasta (2000-1600 î.Hr), aheenii au venit dinspre Pelopones. Descoperirile aduse la lumină în cursul săpăturilor arheologice efectuate de către Institutul German de Arheologie, indică faptul că locuitorii insulei Aegina erau implicaţi în activităţi maritime şi comerciale încă de la începutul anului 1800 î.Hr şi producţia sa, ca şi oalele fabricate aici, erau tranzacţionate cu Creta, insulele Ciclade şi Grecia proprie.
Ghid turistic Aegina – Grecia
La origini, insula se numea Inoi, Inii şi apoi Inoni. Numele de Aegina, conform vechilor legende, a fost al celei mai frumoase dintre cele 20 de fiice ale lui Asopos. Zeus s-a îndrăgostit de aceasta şi a răpit-o, ducând-o pe insula Inoi, care în acea perioadă era pustie. Insula a fost colonizată de ahei şi apoi de dorieni. Avea legături comerciale cu Argosul, unde Phadeon a realizat o monetărie pentru insulă.
Ceva mai înainte, aproximativ în secolul VII î.Hr, Aegina a fost cel mai important centru artistic. Un exemplu de arhitectură promovată în acele timpuri la Aegina, este Templul închinat zeităţii Aphea, al cărui splendid postament poate fi regăsit astăzi în Muzeul din Mnchen. Oraşul a fost capitala Greciei, în 1826,şi era un centru activ de viaţă socială.
Ca membru al Amphictyony-ului din Kalaureia (secolele VIII-VII î.Hr), Aegina a fost rivala Atenei şi, la mijlocul secolului VI î.Hr, fiind primul oraş grecesc care a emis propria monedă, care a avut o circulaţie extinsă pe pieţele comerciale ale acelor timpuri, până când Atena a lansat propria tetradrahmă. Experimentaţi în navigatul la mare distanţă, locuitorii insulei Aegina au jucat un rol vital în respingerea persanilor, în timpul războiului persan, după care, Atena s-a dezvoltat într-o nouă putere navală, dominând marea.
Citeşte pagina următoare Ghid insula Aegina >>
Istoria insulei Aegina – Ghid turistic
În 456 î.Hr, insula a fost luată de atenieni şi pentru scurte intervale de timp a aparţinut de asemenea spartanilor, tebanilor, macedonenilor şi romanilor (133 î.Hr) care au vândut-o regelui Attalos al Pergamului. În perioada bizantină, succesivele raiduri ale piraţilor i-au forţat pe locuitori să se retragă într-o zonă restrânsă de pe insulă, aceştia construind Palaiochora. Oricum, în 1537, insula a fost atacată de Barbarosa, populaţia masculină fiind decimată şi femeile şi copii fiind vânduţi ca sclavi. Insula a rămas pustie până când a fost repopulată de otomani[1]. În timpul Revoluţiei din 1821 mulţi luptători pentru libertate şi-au căutat refugiul pe Aegina şi, în 1828, primul guvern al Greciei eliberate a fost stabilit aici.
Obiective şi monumente turistice Aegina
În timpurile din antichitate, insula era renumită pentru şcoala sa de sculptură şi pentru cultul zeităţii Aphaia, al cărui sanctuar se afla pe o proeminenţă la aproximativ 4 km de Aghia Marina. 24 de coloane din peristilul[2] templului, privit ca unul dintre cele mai frumoase din antichitate, s-au păstrat, ca şi o parte din cornişa care a fost restaurată şi două coloane ale pronaosului.
Aici sunt de asemenea rămăşiţe ale clădirilor folosite de preoţi, ale propileei[3] şi din fundaţia unui altar. Sanctuarul era încercuit printr-un peridolos[4], care includea o propilee, casa preoţilor, un altar şi un templu cu peripter[5] al zeiţei cu pedimente[6] din marmură din Parian. Aceste decoraţii au fost mutate de aici de prinţul Ludwig din Bavaria, în 1813, şi în zilele noastre sunt găzduite în Glyptothek-ul din Munchen.
Astăzi, tot ceea ce a supravieţuit din anticul templu sunt câteva coloane şi rămăşiţe din celelalte clădiri din afara sanctuarului. Obiectele descoperite la Aphaia, ca şi din alte situri[7] istorice de pe insulă, sunt expuse în Muzeul Arheologic din oraşul principal. Ruinele templului, din perioada arhaică, a lui Apollo încă supravieţuiesc la Kolona, în timp ce în portul de aici se află rămăşiţe ale instalaţiilor portului din antichitate.
Ghid turistic Aegina Grecia
În imediata vecinătate a oraşului, pe drumul spre satul Aghioi Asomatoi (1,5 km), se află biserica Sfântului Teodor sau Omorphi Ekklesia (Biserica Minunată), fondată în 1282 de o familie ateniană şi împodobită cu importante picturi murale. De asemenea, semnificantă este Biserica Adormirii Maicii Domnului, din mănăstirea cu acelaşi nume din satul Tsikides (la 6 km sud de Aegina). Dintre multele mănăstiri şi biserici care se află pe insulă, cea mai frecvent vizitată este Sf. Nektarios (6 km est de Aegina), construită în 1904 de episcopul Pentapoleos, care a murit aici în 1920 şi a fost canonizat în 1961. Pe 9 noiembrie, când este aniversarea morţii sale, pelerinii împânzesc insula. Mănăstirea Sf. Ecaterina, care se află în apropiere, este situată pe locul unui templu antic al Afroditei şi, la scurtă distanţă mai în spate, se află oraşul bizantin Palaiochora, unde insularii şi-au căutat protecţia de piraţii mauri în timpul secolelor IX şi X.
Ghid Turistic Aegina- Grecia turism
La nord de Paliochora (aproximativ 5 km) se află regiunea Souvala, unul dintre principalele resorturi de vacanţă ale insulei, de unde pot fi vizitate satele Aghioi, Vaia şi Mesagro, care sunt renumite pentru tradiţia în olărit. La aproximativ 6 km spre sud de aceste sate se află Aghia Marina, foarte populară pentru amatorii de vacanţe din cauza apelor sale cristaline şi atmosferei caracteristice insulare.
La vest de Aghia Marina se află satul Alones şi, la sud-vest, pe coasta insulei (la aproximativ 10 km de Aegina) se află un atrăgător sat pescăresc – Perdika – de unde poate fi luată barca până la insuliţa opusă Moni cu vegetaţia ei luxuriantă. Toate plajele insulei (la nord şi la sud) sunt accesibile printr-un autobuz local şi sunt minunate pentru înotat şi pescuit. Aici se află un serviciu zilnic de transport cu barca între Aegina şi insula învecinată Angistri, un alt punct de atracţie pentru turişti, în principal în lunile de vară. Aegina este echipată cu toate cele necesare pentru a-i satisface pe vizitatori. Aici sunt mai multe hoteluri (multe în oraş, în port şi la Aegina Marina), ca şi camere şi apartamente de închiriat.
[1] Ghidul îi numeşte pe otomani, în mod greşit, turci. Turci au fost şi turcii seldjiukizi, iar în perioada la care se referă ghidul, populaţia Imperiului Otoman era eterogenă.
[2] Peristil – Galerie interioară sau exterioară formată dintr-un şir de coloane sau stâlpi, care mărgineşte o clădire, o grădină sau o sală; a doua curte interioară a clădirilor romane, închisă şi mărginită de porticuri si rezervată vieţii familiale.
[3] Propilee = intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din antichitate, formată din mai multe încăperi şi porţi, legate între ele cu porticuri şi cu scări; specific Acropolei din Atena.
[4] Peridolos = un zid care înconjoară pereţii templului.
[5] Peripter = edificiu înconjurat pe toate părţile de o galerie cu coloane.
[6] Pediment = o terminaţie triunghiulară a acoperişului.
[7] Sit – termen desemnat de arheologi pentru zona unei aşezări. Loc în care s-au efectuat săpături arheologice.