Seful hakerilor NSA: cum sa ne protejam calculatoarele

De unde sa primim cele mia bune informatii pentru a ne proteja computerul decat de la unul dintre ci mai buni hackeri. Rob Joyce, analist acum la NSA, ne avertizeaza si ne sfatuieste despre cum sa ne protejam calculatoarele de hackeri. Rob Joyce este acum seful operatiilor NSa anti-hacker si sfaturile sale sunt utilizate pentru a anticipa orice atac informatic asupra serverelor, site-urilor, companiilor. El are o functie mai putin inteleasa dar care prin denumire spune foarte multe:  Chief of NSA’s Tailored Access Operation.

Lady’s Blog va aduce informatiile complete despre ultimele informatii „dezvaluite” de Rob Joyce, intr-un clip video (in engleza) dar si intr-un articol special.
Poate cel mai temut hacker din SUA, Rob Joyce, seful echipei de hackeri a Agentiei Nationale americane pentru Securitate (National Security Agency – NSA), a explicat intr-un discurs rostit in cadrul primei editii a conferintei de securitate cibernetica Usenix Enigma, desfasurata in perioada 25-27 ianuarie la San Francisco, ce masuri trebuie sa ia administratorii de sisteme informatice dar si utilizatorii obisnuiti pentru a se feri de hackeri, conform unui material publicat de site-ul wired.com.

Rob Joyce este seful grupului operational Tailored Access Operations (TAO), echipa de hackeri de care dispune NSA si care trebuie sa sparga sistemele informatice ale adversarilor Washingtonului si, ocazional, noteaza wired.com, si pe cele ale aliatilor SUA. Joyce lucreaza in cadrul NSA de peste 25 de ani si a devenit seful TAO din aprilie 2013, cu doar câteva saptamâni inainte de celebrul scandal declansat de Edward Snowden si de scurgerea de informatii clasificate spre publicatii precum The Guardian si Washington Post.

Joyce a recunoscut ca este putin bizar ca un hacker sa fie poftit sa sustina o conferinta despre metodele pe care le foloseste pentru a sparge sistemele informatice. Grupul operational TAO era o divizie secreta a NSA. Existenta sa, doar banuita, a fost confirmata de documentele publicate de Snowden. Joyce s-a ferit insa sa faca referiri la operatiunile desfasurate de TAO si, in schimb, a expus un mic compendiu cu privire la cele mai bune masuri ce pot fi luate pentru securizarea informatiilor digitale.

Conform sefului hackerilor din cadrul NSA, tinta predilecta a piratilor informatici nu sunt VIP-urile unei organizatii (conducerea respectivei organizatii), ci tocmai administratorii retelei informatice si alte persoane din cadrul organizatiei care au privilegii de acces la retea. Cu alte cuvinte, hackerii NSA ii vâneaza direct pe administratorii de sistem ai unei organizatii pentru a-si asigura accesul complet si cât mai discret asupra continutului online.

De asemenea, hackerii NSA cauta parole hardcoded in software sau transmise in clar — in special in cadrul protocoalelor de securitate mai vechi — care odata sparte deschid accesul pe orizontala printr-o retea informatica. Nicio vulnerabilitate informatica nu este prea putin semnificativa pentru a fi exploatata de hackerii NSA.

„Sa nu va inchipuiti ca un anumit crack este prea mic pentru a fi remarcat sau prea nesemnificativ pentru a fi exploatat”, a avertizat el. Daca operezi un test de penetrare a propriei retele si rezultatele indica, spre exemplu, ca 97% dintre barierele de securitate rezista, dar, aparent, cele mai neinsemnate 3% pot fi penetrate, atunci acestea pot constitui vulnerabilitatile care sa compromita intregul sistem de securitate. Hackerii NSA si cei care lucreaza pentru alte state cauta in permanenta sa infiltreze astfel de puncte de vulnerabilitate aparent insignifiante. Chiar si crack-urile temporare — vulnerabilitati ale unui sistem care pot persista pentru doar câteva ore sau zile — pot fi exploatate de hackerii care, odata patrunsi in sistem, ramân acolo chiar si dupa indepartarea acestor vulnerabilitati.

Spre exemplu, daca o anumita aplicatie din retea nu functioneaza cum ar trebui, iar compania care a construit sistemul informatic iti solicita sa-l lasi accesibil la sfârsit de saptamâna pentru ca expertii sai in IT sa poata remedia problema, o astfel de situatie reprezinta o invitatie pentru hackerii care oricum testeaza permanent permeabilitatea sistemelor informatice pe care incearca sa le infiltreze.

Exista si alte vulnerabilitati exploatate cu predilectie de catre hackeri. Spre exemplu, dispozitivele sau gadgeturile personale introduse de angajati intr-o agentie, companie sau departament guvernamental si pe care le conecteaza la reteaua de la locul de munca. Daca pe aceste dispozitive mobile sunt instalate si jocuri online, cu atât mai bine.

Alte vulnerabilitati la care ne-am astepta mai putin sunt reprezentate de sistemele de incalzire si de aclimatizare ale cladirii, sau de alte sisteme care tin de infrastructura ce pot deschide portite pentru hackeri.

Rob Joyce nu s-a referit insa si la alte modalitati prin care hackerii NSA pot penetra sistemele informatice, asa cum este tehnica de injectare de cod Quantum, care i-a permis agentiei americane sa sparga sistemele de securitate ale companiei belgiene de telecomunicatii Belgacom, mai noteaza wired.com.

In general, a subliniat Joyce, piratii informatici nu au probleme foarte mari in accesarea unei anumite retele de interes pentru ei pentru ca isi dedica suficient timp acestui lucru si ajung sa cunoasca respectiva retea chiar mai bine decât persoanele autorizate sa opereze respectiva retea.

„Noi alocam suficient timp pentru a ajunge sa cunoastem o retea mai bine (chiar) decât cei care au construit-o si decât cei angajati sa-i asigure securitatea. Ei stiu ce au vrut sa faca intr-o retea, pe când noi cunoastem exact ce au reusit sa faca. Exista o diferenta subtila. Ati fi surprinsi sa aflati ce diferente pot exista intre lucrurile care chiar functioneaza intr-o retea si lucrurile despre care voi credeti ca functioneaza intr-o retea”, a sustinut el.

In continuare, Joyce a oferit o serie de sfaturi pentru cei care doresc sa le ingreuneze viata hackerilor, fie ei guvernamentali, angajati de companii sau corporatii sau independenti. in primul rând, trebuie limitate privilegiile de acces la retea pentru sistemele importante doar la persoanele care chiar trebuie sa le acceseze. De asemenea, retelele si datele importante trebuie segmentate pentru a fi mai greu accesate in totalitatea lor. Sistemele trebuie sa primeasca patch-uri de securitate in mod regulat si trebuie sa se renunte la parolele hardcoded (scrise in codul aplicatiei care solicita autentificarea) si la protocoalele de baza care transmit parola in clar in retea.

Un veritabil cosmar pentru hackeri este un dispozitiv de tipul ‘out-of-band network tap’ — dispozitiv care monitorizeaza activitatea pe retea si produce documente (logs) care inregistreaza orice activitate suspecta sau orice anomalie din retea — desigur insa ca un astfel de sistem de securitate are nevoie de niste administratori de sistem care sa si citeasca cu atentie log-urile generate, pentru a identifica orice miscare suspecta.

Contrar parerii impartasite de multi, NSA sau alt atacator de tip APT (Advanced Persistent Threat — un set de procese de hacking ascunse si continue) nu se bazeaza prea mult pe asa-numitele „zero-day exploits” — brese de securitate ale unui software abia lansat, de care producatorul respectivului software nu este inca constient si care pot fi exploatate deseori de hackeri inainte sa fie acoperite de patch-uri ulterioare.

„Orice retea mare poate fi penetrata cu rabdare si concentrare, chiar si fara a profita de brese de tipul ‘zero-day exploits’. Exista foarte multe abordari posibile care sunt mai usoare, mai putin riscante si de multe ori mai productive decât apelul la bresele de tipul ‘zero-day exploits'”, a mai sustinut el, adaugând ca din aceasta categorie fac parte si vulnerabilitatile cunoscute pentru care exista patch-uri de securitate, dar care nu au fost inca instalate de catre administratorii retelei.