Femeile Viking

Pot fi femeile vikingi? Vorbind strict, ele nu pot. Vechiul cuvant din limba norvegiana „vikingar” este aplicat exclusiv barbatilor, cei care de obicei au navigat din peninsula Scandinava in grupuri pentru a efectua raiduri in Britania, in Europa si spre Estul Europei. Dar o serie de grupuri de vikingi s-au stabilit si in alte regiuni, colonii scandinave fiind infiintate si in Atlanticul de Nord (Feroe, Islanda, Groenlanda).

Cu toate acestea, mai jos, in acest articol, veti gasi informatii despre femei care au reusit sa preia si rolul unui barbat, sa duca o viata caracteristica unui lider militar viking.

Cu toate ca sursele istorice si informatiile disponibile sunt limitate, este clar ca rolurile pe care le aveau barbatii si femeile in societatea nordica erau foarte clare si distincte. Societatea norvegiana era dominata in istorie de barbati. Fiecare gen, femeie sau barbat, avea obiceiuri clare ce nu puteau fi incalcate sau confundate. Spre exemplu hainele pe care le purtau barbatii nu puteau fi purtate si de femei asa cum femeile nu puteau participa la raidurile vikingilor. De asemenea, femeile nu puteau participa la activitati de comert sau la petrecerile date cu ocazia unor raiduri. Desi puteau participa la calatorii de explorare si la infiintarea de asezari cum ar fi Islanda sau Vinland (America de Nord).

Responsabilitatile femeilor erau foarte clare la vikingi si extrem de definite in zona domestica.  Reprezentantii fiecarui sex ce indrazneau sa incalce limitele impuse fiecarui gen erau foarte putini la numar si deseori erau ostracizati de societate. Astfel, incalcarea sarcinilor si atributiilor de gen erau strict interzize de lege. Cartea de legi medievala a Islandei Gragas le interzice femeilor sa poarte haine barbatesti, sa isi taie parul scurt si sa poarte arme.

Majoritatea calatoriilor din Scandinavia presupuneau traversarea apelor in nave mici, deschise, ce nu ofereau protectie in fata elementelor naturii. in plus, familiile care se indreptau spre coloniile nord-atlantice trebuiau sa calatoreasca si cu animale, necesare stabilirii unor ferme. Sositi in colonii, vikingii fie puneau bazele unor ferme, fie se stabileau in orase si incepeau sa faca negot. Atat agricultura, cat si comertul erau afaceri de familie, astfel ca femeile erau deseori lasate la conducerea afacerii atunci cand barbatii erau plecati (sau dupa moartea acestora). Dovezile arheologice sugereaza ca femeile puteau fi active in comert: in cateva morminte din Scandinavia, ramasitele femeilor au descoperite alaturi de obiecte folosite in negot (cantare, greutati).

In cele mai multe cazuri, femeile isi petreceau viata avand grija de camin. Ca acesta era domeniul lor, principala lor responsabilitate, e demonstrat de faptul ca femeile erau de obicei inmormantate alaturi de un set de chei, simbolizand controlul asupra problemelor gospodaresti.
Pe de alta parte, femeia viking, prin lege, se afla sub autoritatea tatalui sau sotului ei. Ea avea doar o libertate limitata inclusiv pentru a dispune de propritatile ce ii puteau apartine. Femeii viking ii era interzisa participarea la cele mai multe dintre activitatile guvernamentale. Femeia viking nu putea fi goði (sef de trib). Nu putea fi judecator, nu putea vorbi in þing  (adunari).

Primele dintre putinele capitole ale Laxdæla saga ne aminteste povestea lui  Unnur djúpúðga (Mintea Luminata) care era deja vaduva atunci cand a parasit Norvegia pentru a ajunge inS cotia impreuna cu tatal si fiul ei. Cand cei doi au fost ucisi ea a crezut de cuviinta ca este bine sa paraseasca Scotia pentru a se reintoarce la familia care ii ramasese in Islanda. A facut pregatirile pentru ca o nava sa fie construita, si-a strans prietenii si pe cei apropiati si a navigat spre Islanda. Odata ajuns ain islanda, ea a revendicat pamantul, s-a asezat acolo si a construit o ferma apoi a condus ferma. Peste ani, ea a cedat parti din teritoriu sustinatorilor sai si a pus la cale aranjamente pentru casatoriile fiicelor ei. In integralitate, Unnur a luat toate responsabilitatile pe care in mod normal ii revenau sotului ei. Atunci cand a murit, Unnur a fost asezata intr-o nava si inmormantata intr-un tumb de luptator, onoare ce le era rezervata in mod normal doar celor mai puternici si bogati barbati.

Pe de alta parte, femeile erau respectate in societatea norvegiana si beneficiau de o mare libertate, in special atunci cand le comparam statutul cu femeile din societatea europeana din acea perioada. Femeile viking gestionau finantele familiei. Ele conduceau fermele in absenta sotilor. Atunci cand ramaneau vaduve femeile viking puteau deveni bigate si puteau avea in proprietate terenuri intinse. Legea proteja femeia viking de o sumedenie de „atentii”, imclusiv pedepsirea celor care le sarutau fara a avea permisiunea femeilor. mai mult, o femeie viking putea opri lupta intre doi barbati daca arunca una dintre hainele sale asupra armelor, in timpul confruntarii dintre cei doi.

O femeie putea utiliza amenintarea cu divortul ca mijloc de a-si convinge sotul sa aia unele masuri. Divortul era relativ usor si putea avea ca rezultat poveri financiare substantiale pentru sot.