Chow-Chow – o rasa de caini despre care se crede ca este greu de inteles, de crescut si de evaluat. Chow-chow este o rasa dificila conform tuturor informatiilor din punctul de vedere al ingrijirii si comportamentului. De aceea, inainte de a alege un Chow este bine sa va ganditi bine inainte. Chow-Chow este insa un caine care arata magnific, singurul caine cu limba albastra sau albastru inchis, cu un aspect de urs sau de leu. Se ataseaza enorm de stapani pe care ii apara cu pretul vietii. Este printre putinele rase de caini care poate fi recunoascuta cu usurinta oriunde pe planeta. Este un caine cu personalitate la care conteaza enorm cum a fost educat si crescut inca din primele luni ale vietii. Crescut cu atentie pentru socializare, Chow-Chow isi va diminua instinctele de vanator si de paznic, va fi foarte sociabil cu persoanele si cu copii, cu cainii din jur. La maturitate insa, toate trasaturile genetice se vor activa si poate deveni un caine care nu va accepta usor persoanele din jur cu exceptia stapanului.
O combinatie intre leu si urs, un caine cu personalitate. La inceputurile acestei rase, Chow-Chow a fost tratat ca un animal si a fost expus la gradina zoologica.
Chow-Chow necestia o ingrijire permanenta pentru ca are o blana dificila si un caracter deosebit. Este foarte important: desi nu-ai va arata dragostea si afectiunea la maturitate fata de stapan este un caine care nu va precupeti nimic pentru a-si proteja stapanii si proprietatea acestora. Chow-Chow este genetic un caine de paza si de vanatoare, un caine extrem de util care in vechime a fost utilizat inclusiv la tractarea de sanii.
Chow-Chow trebuie tesalat cel putin de doua ori pe saptamana, trebuie ingrijit cu vitamine pentru sanatatea oaselor (picioarelor) si nu trebuie sufocat cu dragostrea stapanului. Este foarte important cum il educati de mic pentru a avea un comportament sociabil cand va creste si va ajunge la maturitate.
Una dintre cele mai vechi si cu siguranta una dintre cele mai impresionante rase de caini, Chow-Chow-ul este o fiinta care provoaca admiratie si teama prin aspectul sau exterior asemanator leului si prin comportamentul princiar. Aratand pe jumatate a leu si pe jumatate a urs, adevarata origine a Chow-ului este necunoscuta si se pierde in trecutul Chinei antice. Chow-ul asa cum este cunoscut astazi se poate recunoaste cu usurinta pe obiectele de ceramica si sculpturile dinastiei Han (206 i. Hr. – 22 d. Hr.); alte artefacte demonstreaza faptul ca este o rasa chiar cu mult mai veche, care a venit dinspre Cercul Polar migrand spre Mongolia, Siberia si China.
Unii cercetatori sustin ca Chow-ul este stramosul raselor Samoyed, Norwegian Elkhound, Pomeranian si Keeshond. Mai recent, in timpul dinastiei T’ang (secolul VII d. Hr.) se spune ca un imparat chinez avea 2.500 de „caini Chow” si ii pastra pentru a-i insoti pe cei 10.000 de vanatori! Admirat atat de catre imparatii chinezi cat si de regii occidentali, crescuti de taranii chinezi pentru mancare si imbracaminte, favorit al unui presedinte american si al mai multor oameni de cultura si cercetatori stiintifici, Chow-Chow-ul a avut o istorie lunga si dramatica.
Ramane un mister si astazi modul in care Chow-ul si-a capatat limba violeta. O legenda veche propune o teorie: la facerea lumii, cand Dumnezeu picta cerul in albastru, a stropit pe jos cu cateva picaturi de vopsea. Cainele Chow il urma si la un moment dat a lins vopseaua – din acea zi, Chow-Chow-ul a avut limba albastra!
Cititi continuarea articolului in pagina urmatoare >>>
Primele exemplare aduse in Occident au venit din China si au debarcat in Anglia, in jurul anului 1.700. Marinarii care se intorceau din est i-au adus in cala vapoarelor comerciale. Se pare ca „Chow-Chow” era un termen in jargon aplicat diverselor produse transportate de aceste vase. Termenul s-a lipit ca o porecla de cainii nostri. La inceput, din cazul aspectului lor, oamenii nu i-au considerat caini, ci un fel de animal fioros, un amestec de caine, urs si leu. De aceea, exemplarele importate din China au fost tinute in gradinile zoologice. Au trebuit sa treaca cativa ani buni pana cand cineva a avut curajul sa ia o asemenea creatura acasa si sa o creasca drept animal de companie!
In Statele Unite Chow-ul si-a castigat popularitatea in anii 1930, cand presedintele american Calvin Coolidge a adus un Chow (pe numele sau Timmy) la Casa Alba. Un alt crescator celebru a fost Sigmund Freud. Dupa moartea sa, fiica lui, Anna Freud, a continuat sa aiba grija de cainii Chow ai tatalui ei si in acelasi timp a inceput sa creasca proprii sai caini. in sfarsit, un alt om de stiinta celebru, Konrad Lorenz, intemeietorul etologiei si laureat al Premiului Nobel pentru medicina si fiziologie, a fost un cunoscut crescator de Chow-Chow, despre care a si scris o carte emotionanta: „Asa a descoperit omul cainele”, tradusa si in limba romana la Editura Polirom, Iasi, 2000.
Chow-Chow-ul este un caine foarte inteligent – dar nu gaseste intotdeauna motivatii suficiente pentru a-si multumi stapanii, asa cum o fac celelalte rase. Pare-se ca Chow-ul doreste mai intai sa fie el insusi multumit, abia apoi gandindu-se si la stapan.
Este un caine mandru, demn, distant, rezervat in a-si manifesta afectiunea, independent si incapatanat. Nu sunt facuti pentru a fi tinuti in lant si nu tolereaza pedeapsa fizica. Atunci cand face un lucru interzis, este destul sa ii spuneti pe un ton suparat „nu!” si el va intelege. Chiar daca se va intampla sa repete actiunea in alta zi, continuati sa ii spuneti „nu!”, fara sa va enervati. Pana la urma cainele va fi exasperat sau plictisit de atitudinea dumneavoastra si nu va mai continua. Nu uitati ca, pentru a educa un caine atat de incapatanat, stapanul trebuie sa fie si mai incapatanat decat el!
Caine foarte protocolar, Chow-ul asteapta sa fie tratat cu respect – iar in schimbul acestui respect va va oferi pentru totdeauna iubirea si loialitatea sa, in cazul in care considera ca le meritati.
Chow-ul considera ca este responsabilitatea lui si considera drept o datorie de onoare sa apere ceea ce iubeste. Fiind prin natura sa suspicios fata de straini, nu va lasa nici un intrus sa treaca neprovocat prin teritoriul sau. Daca insa stapanul sau este aproape si il linisteste, Chow-ul va tolera noul venit, stiind ca este prietenul stapanului – dar asta nu inseamna neaparat ca se va lasa si mangaiat!
Socializarea reprezinta procesul continuu prin care puiul de Chow este invatat sa accepte alte persoane decat stapanul, alti caini, pisici si alte animale, cu politete si calm. Nu privati puiul dumneavoastra de mangaierile strainilor! Chow-ul este prin natura sa rezervat fata de acestia – insa daca nu este obisnuit cu ei de mic, s-ar putea ca la maturitate sa devina chiar agresiv, ceea ce va va crea probleme in primul rand dumneavoastra. Continuati deci socializarea inceputa de crescatorul de la care l-ati luat prezentandu-l in mod constant strainilor, copiilor, cainilor si altor animale in afara teritoriului sau. De asemenea, expuneti-l la cat mai multe sunete (zgomot de tren, de motocicleta, claxonul masinii etc.) si la diverse situatii noi (plimbare cu masina, picnicul in afara orasului etc.). Dupa ce a terminat de facut toate vaccinurile (aproximativ 3-4 luni) scoateti-l in parc si lasati-l sa se joace cu copiii si cu ceilalti caini. Socializarea cu copiii este foarte importanta, daca doriti ca Chow-ul dumneavoastra, devenit matur, sa se poarte corect cu ei. in acelasi timp trebuie sa invatati copiii cum sa-l mangaie (trebuie sa se aseze pe vine sau in genunchi in fata lui, sa-i vorbeasca bland, sa-l mangaie sub barbie si abia apoi, daca el vrea, il pot mangaia si pe cap – intrucat mangaierile pe cap sunt percepute de caine ca o atitudine dominanta care vine din partea initiatorului).
Educatia (predresajul) incepe de la doua luni (nu va luati dupa sfaturile „binevoitorilor” din parc, care va vor spune ca ea incepe abia la noua luni! Este absurd!) Puteti chiar dumneavoastra sa va invatati puiul de Chow sa raspunda la comenzi simple, precum „aici”, „da laba”, „sezi”, „culcat”, „la pas”, „asteapta”.
Iceea ce priveste „facutul nevoilor” afara, Chow-ul poate fi invatat foarte usor, intrucat prin natura lor acesti caini sunt la fel de curati ca pisicile. in nici un caz sa nu pedepsiti puiul (daca face pe covor) bagandu-l cu nasul in propriile dejectii. Prin aceasta actiune realizati exact contrariul: amintiti-va ca orice caine miroase cu mare placere excrementele altor caini, intrucat astfel el aduna informatii despre acestia. Pentru el nu este ceva neplacut, dimpotriva! Asa ca, in loc sa il dezvatati bagandu-l cu nasul in propriile dejectii, dumneavoastra ii transmiteti, de fapt: „Uite, aici pe covor trebuie sa faci intotdeauna!”. Dar cum actiunea dumneavoastra este in evident contrast cu tonul suparat pe care il folositi, sarmanul catel nu va mai intelege nimic! Deci, daca se intampla sa faca pe covor certati-l, intrerupeti-l imediat din actiune si duceti-l afara, la locul ales de dumneavoastra. Curatati locul de pe covor fara sa va vada cainele (altfel s-ar putea ca puiul sa initieze jocul „eu fac, tu stergi!”) si dati pe deasupra cu parfum, ca sa nu miroase (altfel puiul va face si data viitoare in acelasi loc). Cu multa rabdare si mult calm din partea dumneavoastra, in cateva zile (maxim doua saptamani, pentru cainii cei mai incapatanati) problema va fi rezolvata.
Cititi continuarea articolului in pagina urmatoare >>>
Trebuie sa stiti ca periatul blanii nu este doar o actiune in vederea infrumusetarii cainelui; actiunea este necesara pentru aerisirea pielii si ca atare este o masura profilactica impotriva unor boli de piele dificil de tratat. Blana Chow-ului trebuie periata o data sau de doua ori pe saptamana. Folositi o perie metalica cu tepi subtiri si desi pentru parul lung, de acoperire, si un piepten cu dinti mai rari pentru subpar (puful moale de la baza firului de par).
Atentie insa la coama, periati cu grija, intrucat exista riscul sa smulgeti prea multe fire de par si astfel sa ii stricati frumusetea naturala.
Primavara si toamna majoritatea exemplarelor naparlesc (cainii tinuti in casa nu au, in general, doua perioade de naparlire, ci naparlesc cate putin pe tot parcursul anului). Aceste episoade tin 2-4 saptamani, perioada in care cainele trebuie periat zilnic, pentru a se indeparta parul mort.
In privinta frecventei bailor, unii crescatori spun ca Chow-ul nu trebuie spalat deloc (pentru ca si-ar strica blana), iar altii sustin ca trebuie periat doar o data pe an. Din experienta noastra, va recomandam sa va spalati cainele o data la trei luni (folositi insa numai sampon special pentru caini, iar dupa spalare clatiti bine, de trei ori, blana. Daca ramane sampon in blana acesta se va usca si va favoriza aparitia unor iritatii suparatoare). in cazul in care doriti sa mergeti cu cainele la o expozitie, spalati-l cam cu o saptamana inainte, pentru a lasa astfel timp suficient parului sa-si recapete stralucirea naturala.
in cazul in care Chow-ul dumneavoastra nu face destula miscare si unghiile au crescut prea mult, va trebui sa i le taiati la o lungime confortabila. Atentie insa, este de preferat ca aceasta actiune sa o faca medicul veterinar, intrucat ati putea sa raniti animalul taind prea mult din unghie!
in privinta tarelor ereditare, semnalam, in primul rand, displazia de sold, hipotiroidia si maladia cotului. Hipotiroidia este maladia cea mai frecvent intalnita in cadrul rasei, dar, din fericire, poate fi tinuta sub control printr-o medicatie adecvata. Unul dintre posibilele motive pentru care Chow-Chow-ul dumneavoastra devine agresiv este chiar prezenta unei afectiuni tiroidiene netratate. S-a semnalat, in cadrul rasei, si un anumit procent de exemplare care sufera de tare oculare. Daca observati ca Chow-ul dumneavoastra lacrimeaza mai mult decat considerati ca ar fi normal, este foarte posibil sa aiba entropion si trebuie sa va adresati medicului.
in ceea ce priveste anestezia, rasa Chow-Chow este considerata ca avand un coeficient mic de risc atunci cand este vorba despre anestezie, dar cainele trebuie tratat cu aceeasi grija si circumspectie precum Bulldogul si precum toate rasele cu bot scurt si stop puternic marcat.
O alta problema importanta este faptul ca Chow-Chow este sensibil la caldura si este afectat de umiditatea atmosferica ridicata atunci cand temperatura depaseste 18°C. Deci, daca sta in curte, trebuie sa aiba la dispozitie o zona acoperita (preferabil de lemn) unde sa se adaposteasca de soare si care sa ramana uscata chiar daca ploua mult.
Chow-Chow este o rasa minunata cu toate ca este dificila. Despre ingrijirea Chow-Chow s-a scris foarte mult si probabil ca exista multe canise specializate – noi aducem aminte Canisa HELIOTROPIUM cu experienta si informatii complete si complexe, canisa care are si informatii complete pentru aceasta rasa.