Ghid turistic DIDYMAION în română

Ghid Michelin în limba română pentru DIDYMAION. Un ghid turistic pentru DIDYMAION pe care îl puteţi consuta doar şi numai pe acest website. Un ghid comlet pentru DIDYMAION pe care îl puteţi consulta doar pe Blogul Doamnelor. Vorbim în acest articol despre Troia şi despre acest templu rămas în picioae. Ofertele turistice pentru DIDYMAION sunt numeroase dar un ghid complet în lmba română nu găsiţi decât pe acest website. Turismul este o opţiune minunată dar un ghid Michelin în limba română este o ofertă unică pe care o regăsiţi doar pe acest website.

Ghid turistic DIDYMAION

Ceea ce a rămas din templul DIDYMAION în ziua de azi, peste sute de ani marcate de incendii, cutremure, distrugeri şi alunecări de teren, reprezintă în cea mai mare parte vestigii din perioada elenistică. Caracteristicile influenţelor romane pot fi văzute în mai multe părţi ale templului şi sunt elemente care s-au păstrat până în zilele noastre. Se consideră deci că templul a fost construit în continuare şi în perioada romană.

Se ştie că la templul elenistic construcţia a fost începută în 313 î.Hr. şi a fost ridicată peste templul arhaic care a ars şi a fost distrus în 494 î.Hr. Donaţiile lui Alexandru cel mare şi ale regelui Seleucos al Siriei au fost de mare ajutor în reconstruirea Didymaionului. Mai multe decât atât, Seleucos I a adus înapoi statuia de cult a lui Apollo de la Ecbatana (300 î.Hr.) şi a fost pusă la loc în templu.

Planul templului DIDYMAION

Planul templului a fost realizat de Paionus din Ephesus şi de Daphnis din Milet. Aceşti doi arhitecţi renovatori au lucrat de asemenea la Artemisionul din Ephesus (una dintre cele şapte minuni ale lumii) şi la Heraionul din Samos, care este considerat cel mai mare şi cel mai magnific templu din perioada elenistică. Datorită formelor sale, Didymaionul a devenit cel de-al treilea edificiu ca mărime din perioada elenistică.

Planul, aşa cum cerea cultul, trebuia să aibă un spaţiu deschis în care se afla fântâna sacră, altarul, peştera cu lauri, considerat a fi copacul sacru al lui Apollo şi tot aici se afla de asemenea şi statuia de cult a zeului. Toate aceste elemente arau aranjate în aşa fel încât să nu deranjeze spaţiul acoperit. Arhitecţii au construit un exemplu ostentativ de arhitectură prin folosirea perfectă a caracteristicilor locale ale cultului oracolului şi a spaţiilor pe diferite nivele. Acest templu diferă de planul normal al templului în care îşi avea sediul oracolului.

Edificiul constă dintr-un lung pronaos, o sală dreptunghiulară cu două coloane în centru (sala oracolului – Cresmographeion), o curte sacră înconjurată de ziduri înalte (secosul) şi în această curte interioară un templu micuţ care conţinea statuia de cult a lui Apolo (naiscosul), toate aranjate pe aceeaşi axă, dar pe nivele diferite.

Ghid turistic Michelin DIDYMAION

Templul lui Appolo din DIDYMAION

Templul, situat desupra celui arhaic şi care are proporţii mai mari, a necesitat o structură neobişnuit de înaltă. Templul este aşezat pe o platformă cu 7 trepte având o înălţime de 3,5 metri. (crepis) şi are în centrul părţii din faţă a faţadei o scară cu 14 trepte care se îngustează pe ambele laturi. Lăţimea acestor trepte era egală cu cea a templului. Aceste caracteristici pot fi văzute de asemenea şi la Artemisionul clasic. Templul, cu o lungime de 109,34 metri şi o lăţime de 51,13 metri, era construit după un plan dipteral (având rânduri duble de coloane de jur-împrejur). Avea câte 21 de coloane pe fiecare latură lungă şi câte zece pe cele scurte. Împreună cu coloanele peristilului şi cu cele din pronaos şi cresmographeion numărul total al coloanelor ajungea la 122. Costul coloanelor, din care numai trei s-au păstrat până azi, a fost foarte ridicat. Excavaţile au adus la lumină un mare număr de inscripţii care menţionează calculaţiile costurilor construcţiei realizate în timpul ridicării templului.

Izvoarele istorice pentru templu

S-a înţeles din aceste izvoare istorice că preţul unei coloane era de 40.000 de drahme şi costul zilnic pentru munca de construcţie era de numai 2 drahme. Aceasta înseamnă că un muncitor avea de lucrat 20.000 de zile pentru a înălţa o coloană, sau pentru a le realiza astfel cum sunt văzute în zilele noastre. Considerându-se că astăzi costul minim al unei zile de lucru pentru un pietrar este de 10.000 de lire turceşti, se poate calcula că preţul minim pentru o coloană ar fi de 200.000.000 de lire turceşti. Se ştie de semenea, datorită inscripţiilor, că începând din 250 î.Hr. 8 arhitecţi şi 20 companii de construcţii au lucrat la templu.

Datorită costurilor mari de construcţie se poate spune cu siguranţă că templul nu a fost finalizat într-un timp scurt. S-a înţeles că lucrările de construcţie au fost începute în secolele III – II î.Hr. şi au fost finalizate în timpul perioadei romane. Cu toate că o mare parte dintre coloane au fost pregătite şi aşezate la locurile lor se poate vedea la cele de pe rândul peristilului şi în special la cele din faţada din spate că nu au fost niciodată finalizate.

Coloanele Templului lui Apolo din DIDYMAION

Înălţimea coloanelor a fost determinată pentru prima dată în anul 1873 de A. Thomas ca fiind de 19,71 metri. Acurateţea măsurătorilor a fost evidenţiată de cercetările recente. Diametrul inferior al coloanelor varia între 1,96 şi 2 metri. Acest lucru confirmă faptul că în stilul ionic diametrul inferior al coloanelor era egal cu o zecime din înălţime.

A. von Gerkan a calculat înălţimea totală a templului, încluzând înălţimea coloanelor de 19,71 metri, structura inferioară cu scări şi a entablaturii ca fiind de 29,40 metri. Aceste măsurători dau o idee despre magnificul templu înainte ca acesta să fie distrus.

Rândul dublu de coloane din jurul templului avea o aparenţă impresionantă datorită adâncimii. Dintre cele 108 coloane ale peristilului (sala peripterală) aproximativ 80 se află pe locurile lor originale. Literele care pot fi văzute în părţile superioare şi inferioare ale fragmentelor au fost scrise de lucrători pentru a evita orice greşeală în timplul plasării coloanelor la locul lor. Acest lucru mai indică faptul că aceste coloane erau îmbinate după formă.

Coloane elenistice DIDYMAION

Dintre cele trei coloane elenistice care stau încă în picioare lucrătura la două dintre ele este completă şi acestea susţin entablatura. Cea de-a treia coloană, care are un capitel nu are caneluri. Potrivit caracteristicilor capitelurilor, coloanele au fost construite în prima jumătate a secolului II î.Hr.

Bazele coloanelor din peristil expun caracteristici diferite. În timp ce unele constau din plinturi, torus şi duble trochilus, bazele coloanelor din partea centrală a celuilalt rând al faţadei din faţă arată caracteristici de la începutul perioadei romane. Una dintre aceste baze este împărţită în 12 panele dreptunghiulare decorate cu motive reprezentând creaturi marine, frunze de palmier şi alte plante. O altă bază din acest loc are motive cu meandre duble şimotive de palmier. Aceste baze au fost construite între anii 37 şi 41 î.Hr. de împăratul Caligula care dorea să se identifice pe sine-însuşi cu zeul Apollo.

Perspectiva coloanelor din DIDYMAION

Capitelurile situate în colţurile exterioare ale peristilului şi ornamentate cu busturi de zei şi capte de taur, ca şi cu capete de gorgone pe arhitravă, arată caractristici baroce din secolul II d.Hr.

Colonele de pe latura de nord a templului, la care lucrările sunt complete, se află toate pe locurile lor, în timp ce cele de pe latura de vest au fost aşezate la locurile lor dar lucrările sunt nefinalizate iar ultima este căzută la pământ în urma unui cutremur. Cea mai mare parte a coloanelor de pe latura de sud s-a pierdut şi s-a înţeles că erau nefinalizate.

În faţa templului, după rândul dublu de coloane, se afla un pronaos. De asemenea, se menţionează că sala cu 12 coloane, aşa cum se menţionează în literatura arheologică, avea un pronaos cu 12 coloane în trei rânduri, fiecare cu câte 4 coloane, care susţineau acoperişul (Dodecastylos). La cele în stil atic pot fi văzute urmele lăsate de un incendiu în Evul Mediu şi au sculptate motive la scară în partea superiaoră iar zidurile au aceeaşi formă. Aceasta este pentru prima dată când aceste caracteristici, al cărui exemplu este Parthenonul, pot fi văzute la un templu ionic.

Ghid Michelin – descriere Templu DIDYMAION

Aici existau trei uşi în peretele din spate al pronaosul. Uşa centrală al aparenţei monumentale aveau 5,63 de metri lăţime şi o înălţime de 14 metri. Faptul că acestă trecere se afla la 1,46 metri desupra podelei pronaosului indică faptul că de aici nu se putea intra în sala oracolului. Profeţiile lui Apolo erau communicate prin pronunţare populaţiei prin acestă uşă. Din acestă cauză a fost numită “Uşa Oracolului”. Blocurile de marmură de pe fiecare latură a uşii cântăresc 70 de tone fiecare şi sunt cunoscute ca fiind cele mai grele elemente de construcţie din antichitate.

Celelalte două uşi, fiecare pe câte o latură a porţii monumentale, aveau fiecare o lăţime de câte 1,20 metri şi o înălţime de 2,25 metri şi oferea accesul spre partea interioară a templului. Aceste uşi dădeau în curtea sacră cu boltă şi coridoare strâmte şi înclinate. În partea de jos a coridoarelor care se deschideau spre Adytum era un mic intrând cu plafon. Elementele dorice care pot fi văzute la uşi sunt caracteristice cu ceea ce aduce aminte de propileea Acropolelor Ateniene. Numai persoanele care lucrau la templu şi preoţii puteau intra în partea interioară a templului. Aceşti oameni puteau să ajungă la Adytum trecând prin coridoarele întunecate şi mistice menţionate mai sus.

Explicaţii pentru turişti templu DIDYMAION

La est de Adytum, între uşi şi capătul coridoarelor se afla o scară cu o lăţime de 15,24 metri constând din 24 de trepte. Acestă scară ducea la o sală cu o lungime de 14,01 metri, 8,74 metri lăţime şi 20 de metri înălţime cu trei uşi şi două coloane. Această sală care nu avea intrare dinspre pronaos era Cresmographeion-ul (sala oracolului) care împreună cu pronaosul a fost cel dintâi finalizată dintre secţiunile templului. Numai preoţii şi medium-urile puteau intra în acestă sală şi puteau comunica oamneilor profeţiile prin uşa monumentală menţionată mai sus.

Ghid Michelin Cresmographeion

Din acestă cauză Cresmographeion-ul şi pronaosul, care constituiau o entitate, erau considerate cele mai importante secţiuni ale Didymaionului. Cele două coloane din centrul sălii oracolului aveau capiteluri corintice şi susţineau acoperişul. S-a înţeles că au fost construite la începutul secolului III î.Hr. lucru evidenţiat de caracteristici, aceste capiteluri fiind considerate printre cele mai timpurii exemple de capiteluri corintice.

Uşile de pe laturile de nord şi de sud al Cresmographeionului se deschideau spre pasajul aplecat despre care am menţionat mai sus şi despre care se vorbea ca despre un labirint în inscripţii. Pe tavanul coridorului de sud, care este cel mai bine conservat, pot fi văzute încă motivele cu meandre. Aceste pasaje jucau un rol important în cultul ceremoniilor care erau acompaniate de cor. În partea superioară a templului se putea de asemenea ajunge prin aceste pasaje.

Aşteptăm părerile şi opiniile dv. pentru acest articol

Adăugaţi comentariu

*