Ghid turistic Corfu – Ghid turism insula Corfu, cea mai nordică dintre insulele ioniene. Ghidul turistic pentru Grecia era incomplet fără un ghid pentru insula Corfu. Un ghid complet al Greciei în limba română ce include pe acest website şi ghidul turistic pentru insula Corfu.
Avem pe acest website ghidurile turistice pentru toate insulele importante ale Greciei în limba română. Gid turistic Grecia în versiune completă: insule şi resorturi turistice, istorie şi obiective de vizitat. Ghid turistic pentru Grecia pe care îl completăm cu insula Corfu.
Ghid turistic Corfu Grecia
Ghid Corfu – geografie
Corfu, cea mai nordică dintre insulele ioniene, şi a doua ca mărime dintre acestea, este una dintre cele mai minunate insule ale Greciei. Are o suprafaţă de 592 de km2, o linie de coastă de 217 km şi 96.533 de locuitori.
Insula Corfu constituie o prefectură independentă, în care sunt insulele Paxoi, Antipaxoi, Ereikousa, Mathraki, Othonoi, Panaghia şi insuliţele nelocuite Pontikonisi şi Ptychia.
La Corfu se poate ajunge cu avionul din Atena, sau cu feribotul din Igoumenitsa (la 18 mile nautice) şi Patras (132 de mile nautice).
Mai există legături dinspre Patras până în porturile italiene Ancona, Brindisi şi Bari. Mai există un serviciu care face legătura dinspre Atena şi dinspre Tesalonic, via Igoumenitsa.
Corfu este de asemenea legat de Cefalonia, Paxoi, Mourto Thesprotias şi insuliţele Ereikousa, Othonoi şi Mathraki, printr-o cursă locală de vase, care pleacă de două ori pe săptămână din Sidari. În timpul lunilor de vară de aici există o legătură zilnică cu Brindisi şi un serviciu de transport regulat spre Ancona şi Bari, cu feribotul, care pleacă din Igoumenitsa.
Insula Corfu
Insula este dominată de doi masivi muntoşi (cel mai înalt vârf este Pantocrator, cu o altitudine de 906 m) care sunt împărţiţi în trei părţi. În zona de nord se află plantaţii de măslini, mici văi pline de verdeaţă şi linia de coastă este împânzită de golfuri şi lagune.
Porţiunea centrală, care este totodată şi cea mai importantă, este literalmente înecată de vegetaţie, zone cu coline pline de copaci şi micuţe câmpii fertile.
Secţiunea de sud a insulei Corfu, care este în acelaşi timp şi cea mai îngustă, are puţini copaci.
Ca o consecinţă a climatului său blând, solul fertil al insulei este dens populat. Capitala insulei se numeşte tot Corfu, de unde pleacă de altfel şi majoritatea drumurilor care duc spre celelalte oraşe şi sate de pe insulă.
În ziua de azi, Corfu este un centru de turism internaţional, cu excelente facilităţi, care satisfac toate gusturile. Peisajul său luxuriant şi verde, monumentele şi arhitectura neobişnuită, atrag mulţi turişti pe toată durata anului.
Istoria insulei Corfu
Datorită localizării sale geografice, şi a mediului natural favorabil, insula Corfu a fost locuită încă din timpurile Paleoliticului (Aghios Matthaios, 70.000-40.000 î.Hr). Conform mitologiei, insula a fost denumită după numele nimfei Kerkyra (numele grecesc pentru Corfu este Kerkyra), fiica lui Asopos, de care Zeus s-a îndrăgostit şi a adus-o pe această insulă.
Ca urmare a împreunării celor doi, s-a născut Phaiakas şi astfel Corfu a fost cunoscută şi ca insula lui Phaiakes. În acest loc Odiseu s-a întâlnit cu fiica lui Alkinoos, Nausika, întâmplare descrisă de Homer în Odiseea. La capătul coastei de vest au fost descoperite semne ale locuirii din Epoca Bronzului (2000 î.Hr). În perioada istorică (antichitate), Corfu a fost colonizată de eritreeni (775-750) şi, în 734 î.Hr, corintienii au fondat aici oraşul Kerkyra, care s-a dezvoltat rapid, devenind un centru puternic şi prosper.
Corfu şi Odiseea
Eroului lui Homer, Odisseu, i s-a oferit ospitalitate în palatul lui Alkinoos. Oraşul istoric Corfu a fost fondat în anul 734 î.Hr, de corintieni, care i-au alungat pe foştii locuitori, eretrienii.
În anul 432 î.Hr, Kerkyra a căutat să obţină ajutorul Atenei în disputa cu Corintul şi astfel a izbucnit războiul peloponesian. La sfârşitul secolului IV î.Hr, Corfu a trecut în mâinile Spartei, fiind apoi capturată subsecvent de Agatocle, tiranul din Siracuza şi apoi preluată de Pirus, regele Epirului (281 î.Hr). În 229 î.Hr, insula a fost asediată de iliri şi, nu mult după aceea, a căzut în mâinile romanilor. În întreaga perioadă bizantină, insula s-a confruntat cu incursiuni ostile şi aceste experienţe au avut ca rezultat construirea primei fortăreţe de pe insulă.
Cruciaţii şi insula Corfu
Insula a fost apoi condusă de mai mulţi principi şi s-a confruntat cu multe dificultăţi până când a căzut în mâinile cruciaţilor (1204, vezi nota 9), când a fost ocupată de veneţieni, care au deţinut-o din 1207 şi până în 1214, când a fost anexată Despotatului Epirului.
Din 1267 a fost condusă de familia nobiliară Andegave, până în 1386, când a ajuns din nou sub suzeranitatea Veneţiei, care a deţinut insula Corfu până în 1797. Veneţienii au condus insula ca pe o colonie veneţiană şi şi-au făcut aici provizii de apărare.
În întregul secol XV, otomanii au încercat în mai multe rânduri să ocupe insula, dar nu au reuşit. Începând din secolul XVII, aici s-a atins zenitul în artă şi în literatură, care s-a menţinut până în secolul XIX. Între 1797 şi 1799, Corfu a fost o posesiune a Republicii Franceze, după care a ajuns sub ocupaţie ruso-turcă, urmând o perioadă de independenţă şi, în 1814, a fost capturată de britanici, care au preluat de asemenea şi controlul supra insulelor din arhipelag. În 1864, Corfu a fost încorporată în statul grec. În cel de-al doilea război mondial insula a fost ocupată de italieni şi de germani, în 1943, care au provocat importante distrugeri în timpul luptei duse pentru capturare.